joi, 18 august 2016



Într-o cronică, scrisă înaintea Primului Război Mondial, este relatată o poveste stranie în care se vorbește despre cum țăranii din Dobrogea foloseau tuneluri subterane de mii de kilometri pe sub Marea Neagră pentru a duce oile în Turcia.
Negoțul cu oi era înfloritor înaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Dobrogenii creșteau mii de oi pentru a le duce în Imperiul Otoman și a câștiga bani frumoși. Interesant este faptul că exportul nu se realiza nici pe uscat și nici cu vasele, ci prin două tuneluri de dimensiuni impresionante pe sub Marea Neagră.
Conform relatării dintr-o cronică de peste 100 de ani, din sudul Dobrogei actuale și din Cadrilater pornesc două tuneluri subterane care traversează Marea Neagră. Acestea erau folosite cu precădere de țărani pentru a-și transporta turmele de oi în Imperiul Otoman și în țările din Peninsula Asia Mică.
Nu se poate spune cu exactitate cine a construit aceste două tuneluri și nici motivul pentru care ele traversează prin subteran Marea Neagră. Interesant este faptul că în timpul războiului gurile de acces ale celor două tuneluri au fost astupate din motive de siguranță națională și au fost păzite cu străşnicie. Se mai spune că securitatea din perioada comunistă era la curent cu existența acestor tuneluri megalitice și nu lăsa pe nimeni să se apropie de ele. De ce?
In anii 80, soldații care erau concentrați la muncă pe Canalul Dunăre – Marea Neagră, din pură întâmplare au descoperit o altă gură de acces ale tunelurilor cu pricina. Ea se află într-un cimitir din Murfatlar și a fost folosită în nenumărate rânduri de muncitorii de la canal pentru a trece în Bulgaria în mod regulat.
Misterul acestor două tuneluri este unul fascinant, în condițiile în care se presupune că aceste construcții au fost realizate cu mii de ani înaintea erei noastre, probabil de către o civilizație extrem de avansată din punct de vedere tehnologic pentru că altfel nu se poate explica complexitatea construcției unor asemenea tuneluri pe sub o mare întreagă.
0



Batjocura faţă de cele câteva milioane de români din Diasporă pare fără de sfârşit. Instituţiile sunt absente, informaţiile, atât de necesare cetăţenilor, mai ales celor plecaţi din România de ani de zile, sunt scumpe şi incomplete.

Una din principalele probleme ale românilor cu domiciliul în străinătate este plata dărilor fiscale către autorităţile din România, plată ce se dovedeşte extrem de anevoioasă în condiţiile în care nu ai rude sau cunoştinţe care să-ţi poată da o mână de ajutor.
În anul 2014 a luat naştere „Spaţiul privat virtual” (SPV), serviciu prin care „puteţi să vă informaţi asupraobligaţiilor fiscale pe care le aveţi neplătite, puteţi descărca decizii de impunere începând cu anul 2013, puteţi verifica cum declară angajatorul dvs. contribuţiile de asigurări sociale şi nu numai atât. SPV se îmbogăţeşte permanent”, conform celor expuse pe www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/servicii_online/Inregistrare_persoane_fizice.
Un pas înainte, la prima vedere. În sfârşit, încep să se modernizeze şi instituţiile din România, făcându-ne viaţa mai uşoară. Din păcate, nu nouă, celor din străinătate,consideraţi cetăţeni de serie B, buni de muls la alegeri şi apreciaţi pentru banii, zic ei, economisiţi pe meleaguri străine.
Conform articolului 86 din noul Cod Civil, „cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească ori să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul sau reşedinţa, (…), domiciliul fiind acolo unde cetăţeanul „declară că îşi are locuinţa principală”, conform articolului următor. În momentul în care un cetăţean român se deplasează în străinătate pentru o perioadă îndelungată, locuind şi muncind acolo ani chiar zeci de ani, se poate spune că acel cetăţean nu mai are domiciliul în România, consecinţă naturală fiind obţinerea unui paşaport de cetăţean român cu domiciliul în străinătate (CRDS).
Din păcate, absolvirea obligaţiilor legale pune cetăţeanul într-o poziţie de inferioritate faţă de cetăţenii rămaşi în ţară.
Revenind la ANAF, aflăm cu mirare că în formularul de înscriere la Spaţiul Privat Virtual se cer datele de pe Buletinul său Cartea de identitate. Şi cu paşaportul cum rămâne? În urma unei solicitări informative către ANAF, răspunsul, sosit după mai bine de 75 (!) de zile a fost următorul :
„(…)Informaţiile obligatoriu a fi furnizate sunt: (…) datele de identificare a persoanei fizice: numele şi prenumele, codul numeric personale, tipul actului de identitate, seria şi numărul actului de identitate, (…). Având în vedere cele menţionate mai sus, momentan, persona fizică trebuie să aibă B.I./C.I. valid”.
Şi cu paşaportul CRDS cum rămâne? Nu poate fi considerat un act de identitate valabil? De ce? Nu are toate datele de identificare ale persoanei? Nu are data de naştere, cod numeric personal? Nu este cumva un document recunoscut la nivel internaţional? Sau este bun de aruncat? Sutele de mii de români în posesia unui paşaport de cetăţean român cu domiciliul în străinătate, care nu au făcut altceva decât să se pună în regulă cu prevederile legale, trebuie să se complacă într-o poziţie discriminatorie?
Observaţiile de mai sus au fost trimise şi către ANAF, răspunsul fiind „ne menţinem punctul de vedere comunicat” în prealabil. Îşi menţin punctul de vedere în baza cărei legi?
În anexa Ordinului Ministerului Finanţelor publice, nr. 1154/2014 se precizează că “Persoanele fizice pot opta pentru comunicarea prin mijloace electronice de transmitere la distanță a actelor administrative fiscale emise în formă electronică de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin accesarea serviciului „Spațiul privat virtual”.”
Persoane fizice, da? Românii cu domiciliul în străinătate nu sunt persoane fizice?
Mai departe, la Subcapitolul II, articolul 11, punct 3, aflăm la fel ca şi în răspunsul primit de la ANAF, că pentru identificarea în sistem este necesar un act de identitate (care, teoretic, ar putea fi şi un permis de conducere). Un act de identitate. Nu Buletin sau Carte de identitate.
Aşa că, dragi români, dacă aveţi nevoie să accesaţi date fiscale din România, cumpăraţi-vă frumos bilet de avion şi mergeţi la ghişeu, că doar mergeţi pe banii voştri, nu pe ai lor. Şi să nu credeţi că vă veţi puteaplăti dările online, fără a fi înscrişi la Spaţiul Privat. Nu, nu puteţi folosi nici Ghişeul.ro, marea majoritate a Instituţiilor înrolate cere autentificare, care autentificare nu se poate face on line dacă nu sunteţi posesori al unui card emis strict de câteva bănci din România.
0

miercuri, 17 august 2016



O bandă de români a devalizat un cimitir la Udine, din cartierul Paderno, furând statui şi obiecte din bronz sau cupru, provocând daune materiale de peste 100.000 de euro, dar şi indignarea familiilor care şi-au văzut mormintele celor dragi profanate.
Banda de hoţi a devastat literalmente cimitirul Campo Santo din Udine, în două etape. Primul atac a avut loc pe 13 ianuarie, când vandalii au smuls mai multe statui de pe morminte. Mai multe familii s-au prezentat la carabinieri pentru a depune plângere.
„În mod clar este vorba de o lovitură bine premeditată – a declarat primarul din Udine, Furio Honsell – şi avem încredere că militarii de la Carabinieri, care efectuează anchetele, pot să recupereze întreaga pradă. Sunt îngrijorat de cele întâmplate pentru că este vorba de un fapt lipsit de civilizaţie”.
Hoţii au sustrat statuete, cruci şi sculpturi, plus tablele din cupru ale acoperişurilor şi ţevile de la balustrade.
Un al doilea furt a avut loc în noaptea de joi, 23 ianuarie, în acelaşi cimitir. De data aceasta hoţii au fost prinşi. Fugind, au dat peste o patrulă de carabinieri care i-au oprit şi au descoprit în furgoneta lor 98 de obiecte din bronz şi cupru cu o valoare de peste 100.000 de euro. În furgoneta cu numere româneşti, un Citroen Jumper care a fost pusă sub sechestru, carabinierii au găsit 31 de statui de mari dimensiuni, alte 16 mai mici, patru cruci de dimensiuni medii şi trei basoreliefuri, toate din bronz, plus 44 de vaze din cupru şi din bronz.
Ioan Emil Manole, de 25 de ani, Florin Adrian Coloji, de 26 de ani, şi Ilie Darius Muntean, de 21 de ani, toţi fără antecedente penale, au fost arestaţi şi acuzaţi de furt agravat în complicitate şi profanare de morminte.
În aceaşi zi, judecătorul i-a pus în libertate. Vor trebui să plece din Friuli Venezia Giulia. După arestare, judecătorul pentru audieri preliminare, la cererea procurorului, a dispus împotriva lor interdicţia rezidenţei în regiune.
În ultimii ani au fost luate în vizor mai multe cimitire din provincia Udine, cimitirele din Sammardenchia, Cargnacco, Basiliano, Pantianicco, Majano şi Coseano.
Lovitura cea mai importantă a fost pusă la cale la cimitirul din San Vito, unde pe lângă cupru au fost furate diferite sculpturi printre care şi „Grande Maschera”, pe care a realizat-o în 1957 artistul Mirko Basaldella pentru mama sa (cu o valoare de circa 30.000 de euro) şi „La Preghiera”, operă realizată în 1923 de artistul Max Piccini pentru familia Rossini, cu valoarea de circa 20.000 de euro. Din cimitirul din Paderno a fost sustrasă sculptura în bronz realizată de artistul Dino Basaldella pentru soţia sa, Marcolina Bon.
„O gaură în frunte”
După eliberarea celor trei hoţi, pe site-ul ziarului Messaggero Veneto, care a publicat ştirea, au apărut zeci de comentarii contra românilor, unele dintre ele cu conţinut incitant la violenţă. Iată câteva dintre aceste comentarii.
Enzo Greco: «E atât de dificil să fie trimişi în închisorile din ţările lor, având în vedere că aici e imposibil să ispăşeşti pedeapsa? Este posibil ca acest Guvern, inclusiv premierul, să nu reuşească? La ce folosesc Carabinierii, Poliţia de Stat, dacă după delincvenţii sunt repuşi în libertate? Credeţi-mă, e umilitor şi frustrant .»

Katia Pittoni: «Ăştia nu respectă nici morţii, cu atât mai puţin pe cei vii! Nu este posibil aşa ceva, nu ştiu dacă mă scârbeşte mai mult, magistratura sau aceşti hoţi.»
Mattia Nalin: «O gaură în frunte şi la revedere… mai ales că aveau deja pietrele funerare.»
Sonia Molinaro: «Dar nici măcar nu foloseşte să se scrie anumite ştiri pentru că se ştie că este de-ajuns să fi străin ca să poţi să faci orice tip de infracţiune şi să nu fii pedepsit… tu dacă furi un măr eşti închis, ei ucid şi, pe lângă faptul că nu păţesc nimic, sunt şi întreţinuţi… şi apoi spun să nu fim rasişti??? Să redeschidem cuptoarele, asta ar trebui… şi să facem o mare curăţenie generală…»
Walter Gus: «Rasa cea mai scârboasă care există pe pământ, trebuie ucişi toţi precum câinii râioşi.»
Osvaldo Franzon: «Românii nu pot fi integraţi… pot fi doar deportaţi!»
Un singur comentariu atrăgea atenţia că indignarea pentru această faptă este foarte mare, în timp ce pentru fapte cu daune mult mai mari nimeni nu se indignează.
Alberto Baliello: «Ceea ce impresionează este agitaţia pentru oamenii care fură statui, în timp ce media veniturilor bijutierilor de 14.000 de euro brut anual sau a deţinătorilor de restaurante care declară mai puţin decât ospătarii, nu face agitaţie. Dar nu fură şi ei? Spitalele de aici nu se închid din cauza lor? Gropile de pe străzi nu sunt din cauza lor? Imu, Tares nu sunt din cauza lor? De ce nu se indignează lumea?»
ft1ft2ft3ft4ft5
0

luni, 15 august 2016



 O jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună. Aceasta era porţia românilor, stabilită sub regimul lui Ceauşescu. Puii vânduţi la alimentarele comuniste aveau greutatea unui porumbel. Românii îşi făceau pile şi relaţii pentru a căpăta marfa ”pe sub mână”. Proviziile de alimente erau considerate speculă şi se pedepseau cu închisoarea.
Aproape un deceniu, sub dictatura lui Ceauşescu, românii au supravieţuit mâncând cu porţia. Pentru că economia socialistă nu funcţiona prea bine şi Ceauşescu se încăpăţânase să achite în avans datoria externă, s-a impus găsirea unor soluţii pentru a se face economii la buget, iar marea economie s-a făcut luându-se de la gura poporului. Pâinea, zahărul şi uleiul se cumpărau numai pe cartelă şi doar de la alimentarele de cartier. Raţionalizarea pâinii a fost introdusă în 1982 şi a fost pregăitită treptat de comunişti prin adoptarea mai multor legi menite să oficializeze reducerea porţiilor de mâncare.
La data de 19 decembrie 1980 a apărut  „Legea pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei”. Decretul stabilea raţionalizarea consumului de alimente în funcţie de judeţ, iar cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii de populaţie. Primeau raţii mai mari cei de la oraşe şi raţii mai mici ţăranii din mediul rural.
În procesul prin care Ceauşescu intenţiona să reducă alimentaţia românilor la limita supravieţuirii, a urmat programul ştiinţific creat la cererea dicatorului de specialiştii din Comitetul Central. În 1982 a fost inventat ”Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, document care stabilea necesarul de calorii, raţiile de mâncare şi inclusiv standardele de greutate ale românilor.
Comuniştii au concluzionat că românii au nevoie doar de 2.700-2.800 de calorii. Pentru asta aveau voie, anual, de cel mult: 60-70 de kilograme de carne şi produse din carne, 8-10 kilograme de peşte şi produse din peşte, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.
Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar şi mai redus. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte şi 166 de kilograme de legume. Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună, raţia fiind de un kilogram.
Cartelele, modalitatea prin care comuniştii controlau porţiile   
Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor. Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul.
Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul şi cu buletinul pentru a dovedi identitatea şi toate datele erau trecute pe cartelă. ”Câţi membrii locuiau în casa respectivă, atâţia apăreau pe cartelă. Dacă aveau chiriaşi se treceau şi ei. Era important să treci datele reale pentru că primeai alimentele în funcţie de câţi membri apăreau pe cartelă. Nu puteai să minţi pentru că se făceau verificări, exista sectoristul de cartier care ştia tot şi nimeni nu risca să fie sancţionat”, povesteşte Iulica Soare, o vânzătoarea de la Alimentara care funcţiona pe vremea lui Ceauşescu pe strada Alexandru Ghica. Gestionarul magazinului calcula ce raţie revine fiecărei familii, iar alimentele erau date în baza informaţiilor înregistrate la magazin şi trecute în cartelă.


 O jumătate de pâine pe zi
Pentru a induce opiniei publice impresia că raţionalizarea pâinii este o iniţiativă în folosul orăşenilor, Ceauşescu a dat vina pe ţăranii din mediul rural. În buletinele de ştiri, propaganda comunistă acuza ţăranii că vin la oraş şi încarcă zeci de pâini în sacoşe pentru a le duce la ţară că să le dea de mâncare porcilor. Începând cu 1982, orăşenilor li s-a transmis prin canalele media controlate de comunişti că vor primi pâine pe cartelă pentru ca ţăranii să nu poată cumpăra în exces. Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraş la oraş. Fiecare avea dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi. ”Cine venea la magazin, venea cu cartela. Fără cartelă nu primea pâine. Cartela avea 30-31 de rubrici, câte zile avea luna şi în fiecare zi bifam când primeau raţia”, explică vânzătoarea.
n unele judeţe cartele se eliberau pentru o lună, în altele pentru trei luni. Aproape un deceniu au supravieţuit românii cumpărând şi mâncând pâine cu raţia pe cartelă. În decembrie 89, cartele au mai fost meţinute două zile după fuga lui Nicolae Ceauşescu.
Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună  
O dată pe lună se prezenta capul de familie la Alimentară pentru a ridica zahărul şi uleiul, câte un kilogram pe cap de membru de familie. ”Totul era vrac. Veneau cu sticle pentru ulei şi cu sacoşe de rafie pentru zahăr. Ratia lunară pentru fiecare persoană era de un litru de ulei si un kilogram de zahar si de faina. Se bifa cine şi-a terminat cota pe luna respectivă. Dacă erau două persoane, luau doi litri de ulei şi mai veneau luna următoare”, îşi mai aminteşte vânzătoarea Iulica Soare.
Chiar dacă fiecare îşi primea raţia de ulei, zahăr şi făină, o dată pe lună, chiar şi aşa în zilele în care” se băga ulei” la alimentarele de cartier se făceau cozi.
Pentru puii ”Fraţii Petreuş” se stătea la cozi  
Începând cu 1984, raţia de carne anuală era de 39 de kilograme. Însă nu atât raţia mică de carne era marea problemă, ci mai ales raritatea produselor de origine animală din magazinele comuniste. Pentru că aprovizionarea cu pui întregi se făcea rar, ziua în care se vindeau produsele de carne congelate devenea un eveniment.
”Puii erau de regulă câte doi la pungă. Îi numeam ”Fraţii Petreuş”. Cântăreau cam cât un porumbel. Nu se găseau aproape niciodată, iar în zilele în care se băgau puii, lumea se călca în picioare. Nu îi vindeam la intrarea din faţă, ci la intrarea din spate unde se făcea buluc”, mai spune vânzătoarea din Alexandria.   Pentru a prinde mai multe pungi de pui, membrii unei familii stăteau cu toţii la coadă. ”Se mai întâmpla să vină şi mama şi tata şi copilul să stea separat la rând ca să apuce trei pungi de pui. Unii se făceau că nu se cunosc între ei”, îşi mai aminteşte Iulica Soare.
Alimente ” pe sub mână”
”O pilă în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism”. Acesta era principiul după care românii privaţi de alimente încercau să lege prietenii cu vânzătoarele sau gestionarele de la alimentară. O ”cunoştinţă” la pâine însemna şansa la o franzelă la proaspătă sau mai bine coaptă, o pilă la ”pui” însemna  să afli din timp când se aprovizionează magazinul şi să fii primul la coadă. Pe lângă avantajele de acest gen, românii înfometaţi de pe vremea lui Ceauşescu puteau obţine alimente ”pe sub mână” dacă aveau pile şi relaţii la depozitele unde ajungea marfa de la stat. ”Cine avea cunoştinţe mai făcea rost de cafea, portocale, ciocolată sau bomboane, chestii care rar ajungeau la magazin pentru că de obicei se distribuiau pe pile şi relaţii direct din depozit. Conta să cunoşti pe cineva, conta mai mult decât să ai bani, că şi dacă aveau bani, nu aveai ce să iei cu ei”, îşi mai aminteşte lucrătoarea în comerţul din vremea lui Ceauşescu.
Sarmale din salam cu soia, tort de biscuiţi şi pâine încălzită la aburi
Sub Ceauşescu, românii au inventat reţete alimentare de sărăcie. În lipsa cărnii de porc, sarmalele se umpleau cu salam tocat de soia, care se găsea la discreţie în galantare. În lipsa cărnii de pui, lângă cartofii prăjiţi românii se obişnuiseră să pună salam prăjit. Cum raţia de ouă nu permitea românilor de la oraş să prepare prea des prăjituri în casă, biscuiţii de casă tocaţi erau substitut pentru blaturile de tort sau prăjituri.
Românii găsiseră soluţie şi pentru frăgezirea pâinii vechi de la alimentară. Franzela se ţinea desupra aburilor până se înmuia şi căpăta o consistenţă aparent proaspătă.
Bananele şi portocalele care apăreau în galantare numai de Crăciun şi de cele mai multe ori necoapte se ţineau înfăşurate în ziar, lângă o sursă de căldură pentru a se coace mai repede.
Sursa> adevarul.ro
2

duminică, 14 august 2016


Nu se mai găsesc locuri libere în nicio stațiune de pe Litoral iar această situație va continua până la sfârșitul lunii august, potrivit reprezentanților industriei de profil.

Peste 200.000 de turiști se află pe litoralul românesc la acest sfârșit de săptămână și nu se mai găsesc locuri libere în nicio stațiune, iar această situație va continuă cel puțin până la sfârșitul lunii august, afirmă președintele Asociației Litoral-Delta Dunării, Corina Martin, citată de news.ro. Ea remarcă extinderea sezonului în acest an la patru luni, cel puțin în stațiunile Mamaia și Vama Veche.

"Avem lunile mai, iunie, iulie, august și cel puțin jumătate din septembrie. În Mamaia, avem în septembrie Campionatul Mondial de Bob pe Rotile, o întrecere de triatlon. Ajungem astfel la un sezon de patru luni datorită evenimentelor și promovării”, a subliniat Martin.

Până la urmă e greu de înțeles de ce alegem perioadele supraaglomerate pe Litoralul autohton, când în intervalul 5-15 septembrie de pildă, multe tarife la cazare scad abrupt, în unele cazuri fiind la jumătate în comparație cu vârful lunii august.



0



Un raport de evaluare realizat de armata britanică și intrat în posesia jurnaliștilor de la publicația The Times, oferă o concluzie îngrijorătoare. Potrivit The Times, există informații conform cărora președintele rus Vladimir Putin folosește conflictul cu Ucraina drept repetiție pentru un război cu Occidentul. Mai mult, potrivit documentului, în cazul unui conflict armat cu Rusia, capacitățile militare ale armatei britanice și cele ale aliaților săi din NATO sunt inferioare.
În raport se precizează faptul că forțele rusești își îmbunătățesc tehnica utilizării armelor grele în combinaţie cu mijloace electronice sofisticate de război, care blochează semnalele radio și fac inutile dronele.
"În cazul unei confruntări directe între NATO și Rusia, trebuie să recunoaștem că Rusia are în prezent un avantaj semnificativ față de capacitățile militare ale Marii Baritanii. Avem nevoie să găsim modalități inteligente de a combate la nivel tactic Rusia, adversarii noștri având arme net superioare celor din dotarea armatei britanice", se arată în raportul întocmit în martie.
Conform documentului, Marea Britanie trebuie să fie mai bine pregătită pentru un „război al viitorului”, în care orice devine o armă – de la bombe, blindate şi drone, până la postările de pe Twitter și Facebook.
În plus, modul în care Vladimir Putin înțelege propaganda a fost transformat în armă, care este utilizată pentru a influența voința populației fără să se tragă măcar un foc de armă.
Jurnaliștii The Times susțin că raportul se bazează pe informații obținute în timpul exercițiile militare efectuate în Ucraina.
"Experiența forțelor pro-occidentale ucrainene, care de doi ani și jumătate luptă cu unități nedeclarate ale armatei ruse și cu separatiştii pro-ruși în estul Ucrainei, este utilizată pentru a explica în mod clar complexa maşină de război a Rusiei", scrie The Times.
"Rusia orientează energie colosală spre controlul informațiilor în Ucraina de Est, care îi permite fără nicio interferență să manipuleze opinia publică. Informaţiile care nu respectă versiunea rusă internă a evenimentelor, sunt foarte repede eliminate. (...) Reflectarea pierderilor în luptă a forțelor ruse a fost controlată, eliminată din rețelele sociale și de multe ori negată", se mai arată în raport.
În documentul întocmit sub comanda generalului Sir Nick Carter, șeful armatei britanice, se mai spune că Rusia are o artilerie de înaltă calitate și arme anti-blindaj foarte bune.
"Subfinanțarea armelor anti-tanc ar putea provoca probleme în caz de război cu Rusia", anunță raportul, care precizează, de asemenea, că protecția dinamică a vehiculelor blindate rusești ar putea fi străpunsă doar de grenadele anti-tanc Javelin.
O sursă din cadrul ministerului britanic al Apărării a declarat că trebuie să ne așteptăm la "o schimbare de paradigmă", la fel de radicală ca înlocuirea cavaleriei cu tancuri.
"Rușii au mentalitate de război, politicienii noștri au mentalitate de pace. În ultimii 70 de ani ne-am luat pauză de la istorie, ne-am odihnit, iar acum trebuie să învățăm foarte repede", a mai spus sursa, potrivit express.co.uk.
Putin și May, nemulțumiți de starea relațiilor dintre Rusia și Marea Britanie
Marți, Kremlinul a anunțat că președintele rus Vladimir Putin și premierul britanic Theresa May și-au exprimat nemulțumirea, într-o convorbire telefonică, în legătură cu situația actuală a relațiilor dintre Rusia și Marea Britanie.
Se pare că cele două părți au convenit să îmbunătățească dialogul dintre serviciile secrete ale celor două țări pentru garantarea securității în domeniul aviatic.
În plus, Putin și May ar fi căzut de acord să aibă o întrevedere în viitorul apropiat, Kremlinul precizând că discuția telefonică a avut loc la inițiativa Marii Britanii.
Sursa : http://miscareaderezistenta.ro/externe/33324-vladimir-putin-r%C4%83zboi-raport-secret-armata-britanic%C4%83
0


Ciprian Popescu s-a născut la data de 5 noiembrie 1973 în Braşov. Primele amintiri îl leagă de casa de copii din oraşul Victoria. Au urmat clipe grele în Bucureşti. S-a întors pentru 7 ani pe străzile Braşovului. N-a mai suportat şi a plecat cu trenul în Italia, potrivit miscareaderezistenta.ro

Destinul l-a călăuzit în Germania
A găsit ceva de lucru la un Doner kebab în Trier, apoi a urmat un centru pentru oameni fără adăpost în Hamburg, “aventura” vieţii sale blocându-se pentru moment în Ostpark din Frankfurt. Cercul s-a închis acum câteva luni, când Ciprian a ajuns din nou într-un centru pentru oameni fără adăpost.
“La vârsta de 19 ani s-a terminat cu casa de copii”, spune el. E mulţumit de noua lui “casă”: o cameră pe care o împarte cu alţi trei colegi, cu două paturi supraetajate şi două scaune. Cunoştinţele sale de limbă germană se rezumă la multe substantive şi puţine verbe, dar se face înţeles. A fost 12 ani la şcoală şi autorităţile germane îl consideră alfabetizat. Preferă să nu vorbească prea mult despre copilăria sa: “Am fost permanent singur”.
Adio, România!
Momentul plecării din România este bine întipărit în mintea sa. “În 2010, am spus “Adio, România”, m-am urcat în tren şi am plecat. România este o catastrofă completă. Multe firme, dar nici un ajutor. Şapte ani am dormit pe străzi. Am plecat la 36 de ani cu un mic rucsac în spate. Mi-am luat un prosop, câteva lame de ras şi un tricou. Fără fotografii, scrisori sau amintiri”, povesteşte bărbatul.
Întâmplător a ajuns pe străzile oraşului Trier din Germania. A crezut că viaţa lui se va schimba când patronul turc al unui Doner kebap a decis să îi dea ceva de lucru. Muncea la negru, primea mâncare şi un pat de dormit. Turcul i-a promis că în scurt timp îi va rezolva şi un contract legal de muncă, însă totul a rămas la stadiul de promisiuni. În schimb, Ciprian a fost exploatat precum un sclav. Muncea 10-12 ore zilnic şi primea 150 de euro pe lună (50 de cenţi pe oră).
În iunie 2012 a decis să plece la Hamburg
Ciprian mărturiseşte că ar fi făcut orice. “Aş fi spălat vase într-un restaurant, aş fi măturat strada, orice”. În 2013, Ciprian Popescu a ajuns la Frankfurt, într-un centru pentru oameni fără adăpost. E mulţumit de condiţiile actuale, departe de beţivi şi drogaţi. “Nu beau şi nu mă droghez. Doar fumez”, spune el. De la începutul anului, programul său este acelaşi în fiecare zi. Micul dejun se serveşte pentru oamenii săraci şi fără adăpost pentru 50 de cenţi în cantina mănăstirii Kapuzinerkloster Liebfrauen.
“Apoi ies pe stradă şi caut non-stop sticle returnabile de pe urma cărora să colectez comisionul de returnare. De obicei, încerc în zona gării, fiindcă acolo sunt mulţi oameni însetaţi, dar şi concurenţa e mare. Uneori mă duc cu români la diverse instituţii publice şi îi ajut la tradus. Dacă am adunat destui bani, prânzul se serveşte pentru un euro la cantina Caritas. Cina costă tot un euro. Asta dacă am adunat banii necesari, altfel sar peste cină. Mâncarea lipseşte uneori chiar şi două zile la rând”, mărturiseşte.
Cerc vicios
El ar putea să supravieţuiască în Germania cu doar 90 de euro pe lună. Statul german nu îl ajută cu nici un cent. Toate solicitările sale au fost respinse. “Cine nu a muncit niciodată în Germania nu poate solicita ajutorul social Hartz IV. Cine nu beneficiază de Hartz IV nu poate solicita un curs gratuit de integrare. Cine nu vorbeşte bine limba germană nu va găsi un loc de muncă. Iar cine nu a avut niciodată un loc de muncă nu va primi Hartz IV. Aşa funcţionează cercul vicios”, scrie FAZ.
Ciprian este disperat, dar convins că un curs de integrare este biletul său pentru o viaţă mai bună. “Dacă nu plătesc, nu va mai funcţiona nimic”, spune el. Costurile cursului se ridică la 254 de euro. “Să cerşesc nu este o variantă pentru mine. Am fost contactat de bande organizate, dar mafia este mult prea mare”, consideră Ciprian. Nu vrea să colaboreze cu alți români. “Toţi sunt nişte pungaşi, nu vor să muncească, nu vor să se integreze”, spune el.
Întoarcerea în România nu reprezintă o opţiune pentru el. “Dacă mi-ar da cineva un bilet gratuit înapoi în România, nu aş accepta. Prefer să îmi iau sacul şi să dorm aici pe stradă ”, a încheiat Ciprian Popescu.
0



Politistul Marian Godina are nevoie de ajutorul nostru. In urma cu putin timp a fost pus la incercare pentru ca si-a facut meseria asa cum stie el mai bine. A aplicat LEGEA. A sanctionat asa cum trebuie o infractiune insa a fost chemat la “raport” pentru asta.
Mai jos aveti mesajul postat de acesta pe pagina lui de socializare. Dati share ca sa afle cat mai multa lume cazul. Asa poate nu va putea fi dat afara.
“Asta abia mi s-a întâmplat, aşa că nu apare în carte, dar acolo sunt altele.
Deşi cu puțin timp în urmă, Poliția Rutieră Braşov a fost decimată, şeful Serviciului Rutier Braşov fiind condamnat pentru instigare la abuz în serviciu, trăgând astfel şi 12 agenți de poliție după el, se pare că vechile metehne persistă, însă sub altă formă.
Ca să fiu mai explicit, acel şef condamnat îşi suna subalternii din teren care îi opreau prietenii şi astfel îi scăpa de amenzi.


Am fost de serviciu pe 8 februarie 2016, adică săptămâna trecută, şi am oprit o maşină al cărei şofer nu a acordat prioritate unui pieton, care a trebuit să se oprească pentru a nu fi lovit.
M-am prezentat, i-am cerut actele şoferului şi i-am spus că i se va reține permisul. În timp ce mă duceam spre maşina poliției, de pe locul din dreapta față a maşinii oprite a coborât o doamnă care a venit la mine şi mi-a zis:
-Stați că nu e chiar aşa, stați să negociem că eu sunt directoarea de la Crucea Roşie Braşov şi colaborez cu şefii tăi.
-Vă rog să rămâneți în maşină.
Asta a fost singura replică a mea, iar doamna a urcat în maşină.
Era clar că dăduse deja telefoane, dar nu a avut curaj să mă sune careva.
Mi-am făcut treaba şi i-am reținut permisul şoferului, mai ales că Braşovul e în topul accidentelor cu pietoni loviți pe trecere. I-am explicat că poate face contestație la judecătorie iar dumnealui a spus că mai întâi se va duce la şefii mei.
La scurt timp după întâmplare, colegul de pe echipaj a fost sunat de şeful Biroului Rutier Braşov şi întrebat dacă unul dintre noi a reținut vreun permis.

Deja fusese anunțat.
La ieşirea din schimb am fost chemat la biroul şefului unde mi s-a reproşat că m-am purtat urât, nu m-am prezentat şi am avut un comportament neadecvat. În birou şi-a făcut apariția şi adjunctul şefului Poliției Mun. Braşov care mi-a prezentat situația de parcă fusese prezent:
-Nu era niciun pieton pe trecere, i-ai vorbit urât şi ai fost arogant. Există şi un martor.
-Ce martor?
Şeful a zâmbit şi mi-a zis ironic:
-Era unul pe trotuar care a văzut tot. Oricum nu te văd bine pentru că doamna face parte şi din ATOP ( Autoritatea Teritorială de Ordine Publică) şi ți-a făcut reclamație. Îți dai seama că se va duce şi la domnul chestor, pentru că are intrare acolo.
Astăzi, 15.02.2016, am fost chemat la Biroul de Control Intern unde a trebuit să dau explicații pentru comportamentul avut față de şofer. Doamna m-a reclamat că, deşi şoferul m-a întrebat cum mă cheamă, am refuzat să-i spun şi i-am zis pe un ton arogant că scrie pe procesul-verbal cum mă cheamă.
Nu sunt dobitoc. Nu a deranjat pe nimeni comportamentul meu. A deranjat că mi-am permis să nu țin cont că doamna are funcție.Dacă era vorba de comportament, era competent Biroul de Control Intern de a soluționa reclamația. În schimb, eu am fost chemat la nici 5 ore de la întâmplare. Mamăăă, câtă promptitudine din partea şefilor, ce țin ei cont de reclamațiile cetățenilor. Sau e pentru că doamna aceea “a avut intrare”.
Şi tot pentru că nu sunt dobitoc şi ştiu foarte bine cum procedează aceşti şefi care se cred patroni, discuția dintre mine şi acel şofer am înregistrat-o cu telefonul.
Se aude foarte bine că i-am vorbit strict la subiect, ferm şi corect. Se aude şi cum mă întreabă cum mă cheamă şi îi răspund: Godină.
Oare se va sesiza cineva şi se va întreba de ce în 2016 se întâmplă ca un polițist să fie certat că işi face treaba?
Sunt curios.”
Noi nu am ramas indiferenti. Am publicat mesajul politistului pe pagina noastra. Ajutati si voi prin distribuirea acestui mesaj. Faceti in asa fel incat sa ajunga la cat mai multa lume. Multumim!
0



Un transport de masă lemnoasă, oprit în trafic miercuri seară, pentru control, de un echipaj alcătuit din reprezentanți ai Gărzii Forestiere Suceava și polițiști din cadrul IPJ Suceava, s-a dovedit a fi ilegal, deși avea întocmite documente de transport, scrie monitorulsv.ro

Ansamblul auto condus de I.C., din Moldova Sulița, care transporta material lemnos pe drumul public de pe raza orașului Gura Humorului, avea întocmite documente justificative, doar că, în urma verificării acestora, au apărut imediat suspiciuni că transportul era unul potențial ilegal, din cauza faptului ca ora plecării transportului, precum și ora generării codului online, erau din cursul dimineții (8:15).
În urma verificării amănunțite a materialului lemnos încărcat în ansamblul auto, s-a constatat că diametrele pieselor transportate difereau de cele menționate în documente de însoțire, motiv pentru care echipa de control a procedat la sancționarea conducătorului auto cu amenda de 5.000 de lei, iar cantitatea de 45,61 mc lemn rotund de rășinoase a fost confiscată și predată în custodie Ocolului Silvic Gura Humorului.
Tot miercuri, dar dimineaţă, la ora 06.45, o patrulă din cadrul Secției 11 Poliție Rurală Pojorâta a oprit pentru control pe DN 17, în comuna Pojorâta, autoutilitara condusă de un bărbat de 38 de ani, din comuna Fundu Moldovei, care transporta material lemnos.
În urma verificărilor, polițiștii au constatat că bărbatul nu deține documente legale de proveniență și transport al materialului lemnos.
Autoutilitara a fost condusă la un punct de lucru din cadrul Ocolului Silvic Pojorâta, iar în urma inventarierii materialului lemnos specialiștii silvici au stabilit faptul că, bărbatul transporta ilegal cantitatea de 12,14 mc lemn de foc.
În cauză, s-a dispus sancționarea contravențională a conducătorului auto pentru încălcarea prevederilor Legii nr.171/2010, iar materialul lemnos, în valoare de circa 2.500 lei, a fost confiscat și lăsat în custodia Ocolului Silvic Pojorâta.
0



Un număr de 10-20 de oameni defrișează zilnic 25-30 de metri cubi de lemn în România.
”Dacă am mai avea pădurea noastră, satul nostru ar mai avea de lucru timp de o sută de ani”, se plânge proprietarul unui gater din localitatea harghiteană Remetea. El tocmai și-a închis unul dintre cele două gatere. În urmă cu doar câțiva ani erau 34 în localitate, ceea ce însemna peste o sută de locuri de muncă, scrie miscareaderezistenta.ro
“În doar două decenii toată pădurea a fost rasă de pe suprafața pământului. Tot ce poți cuprinde cu ochii e defrișat. Localnicii dau vina pe mafia lemnului. În special firme austriece ar fi cumpărat lemnul ieftin și l-ar fi transportat pentru prelucrare în altă parte, totul ilegal, dar o mită de câțiva euro ar fi fost suficient. Jaful capitalist și falimentul statului au dus România la pierderea a peste 400.000 de hectare de pădure”, scriu jurnaliștii elvețieni de la Neue Zurcher Zeitung.
Elvețienii arată cu degetul și spre localnici. “Sunt vinovați pentru situația mizerabilă în care au ajuns, fiindcă din lăcomie și-au vândut pădurile unor proprietari privați. “Un sat care a trăit secole de pe urma pădurilor, practic și-a tăiat craca de sub picioare. Urmările sunt șomajul și emigrarea.
Cazul nu este izolat, ci simptomatic pentru situația din România. Defrișarea a fragilizat solul, iar amenințarea unor inundații devastatoare este tot mai mare”, este concluzia celor de la NZZ, într-un articol intitulat: “Lăcomie și faliment în Romania. Adio lemne, adio lapte, adio fier!”.
0



De necrezut romanii care muncesc in Danemarca au ajuns la disperare. Pentru ca au plecat din tara cu mari sperante si vise, insa planul de acasa nu e ca cel din targ, asa ca au ajuns repede sa fie dezamagati de ce au gasit acolo. Dar  majoritatea celor care au plecat la munca in ferme, se plang de conditiile insalubre si de patronii care ii trateaza ca pe niste sclavi. Iar acestia s-au unit pe retelele de socializare si schimba informatii despre fermele unde lucreazas si ce fel de patroni is, arata padtv.ro

 Insa pentru a ajunge sa lucreze la o ferma din strainatate, romanii apeleaza la firme de intermediere, insa de cele mai multe ori acestea nu verifica si in ce conditii sunt trimisi acolo.
Iar odata ajunsi la destinatie, romanii inteleg ca realitatea este crunta adica departe de promisiuni. Asa ca oamenii ajung sa locuiasca in rulote in loc de case, muncesc chiar si cate 14 ore pe zi, fara sa fie platiti in plus sau sunt si jigniti si umiliti.
”Romanii care au plecat la munca in Danemarca sunt exploatati la fel. Unde sunt parcele, domenii mari, se doarme in corturi, nu se respecta nicio prevedere legislativa a UE la cazare si mancare. Sunt foarte deranjante pentru cetatenii romani care muncesc in strainatate. In Sicilia persoanele sunt exploatate dupa modelul mediaval al sclavului pe plantatie, in Anglia sunt considerati principalii beneficiari ai sistemului de asigurări sociale, categoria de oameni care prabuseste acest sistem”, a declarat Dan Goldis, presedintele SOCINRO.
Iar pentru a evita aceste situatii, multi romanii care au plecat la munca in Danemarca si-au luat masuri. Si s-au unit pe retelele de socializare si se avertizeaza in legatura cu patronii care nu isi respecta promisiunile. Ei au facut chiar si o lista neagra a angajatorilor.
Iata ce spun Romanii care muncesc la ferme in Danemarca sunt umiliti de patroni
”A auzit cineva de Jesper Lund Jensen? Are o ferma de 500 scroafe. Eu am lucrat la el opt luni si am observat ca niciodata nu e multumit. In perioada mai 2015-noiembrie 2015 a schimbat sase muncitori. Eu sincer nu il recomand nimanui. Fiti cu bagare de seama inainte de a va angaja la el”, a scris o persoana pe internet.
”Feriti-va de Per Schmidt! Nu plateste ore suplimentare, muncesti cate 12 ore pe zi, de cele mai multe ori si 14 ore, si niciodata nu e multumit. Tipa si jigneste de cate ori are ocazia! Nu primesti nici zile libere! Eu muncesc aici de sase luni si prietenul meu de un an de zile si nu a platit niciodata o ora extra! Nu mai spun de conditii mizere!”, este un alt mesaj postat pe reteaua de socializare.
”Evitati fermeierul Anders Kjaer Poulsen! Conditii mizere de sedere si ferma la fel foarte veche. Am avut o experienta foarte neplacuta!”, s-a mai plans cineva.
”Evitati pe Kristian Korsgaard Thomsen, ferma vaci de abator. Ferma e o darapanatura, toate sunt vechi si munca acolo e destul de rudimentara. Nu exista zi in care sa nu se strice ceva. Cea mai minunata zi: au ramas toate utilajele fara motorina sub pretextul ca „a uitat” sa plateasca factura la furnizor. Si mi se sugereaza sa hranesc peste 100 de vaci cu roaba”, este o alta postare a unui roman nemultumit.
0

Author

5/Stiri/feat-slider

Recent

loading...